10 sfaturi pentru cei care au grija de cineva diabet de tip 1

Pe neasteptate, a sosit vestea ca cineva dintre ai tai are diabet zaharat de tip 1. Iar tu te vei numara printre cei care trebuie sa aiba grija de el sau ea. Expertii stiu ca, la randul tau, vei avea nevoie de aproape la fel de mult sprijin ca persoana bolnava. Cum te vei descurca?

Un diagnostic de diabet zaharat poate fi coplesitor atat pentru cel bolnav, cat si pentru apropiatii sai. Ca persoane care ii ingrijesc, dorim sa ii sprijinim pe cei dragi si sa ii ajutam sa se bucure de o viata cat mai sanatoasa si lunga posibil. Dar care este cel mai bun mod de a face asta?

Iata ce iti recomanda o serie de specialisti in domeniu: 

1. Incepe sa inveti

Orice diagnostic al unei boli vine pe un fond in care nu stim foarte multe despre acea afectiune. Primul si cel mai bun pas in a deveni un aliat pentru persoana draga este sa te apuci de studiat. Unii oameni cred ca diabetul este "nu e mare lucru”, pe cand altii considera din start ca este o condamnare la moarte.
Se poate sa fi auzit deja diferite opinii despre aceasta boala, asa ca este important sa stii pe cont propriu mai multe si sa nu lasi prejudecatile sa te sperie. Diabetul zaharat este o afectiune cronica, da, dar daca este bine tinut sub control se poate trai cu el o viata lunga si sanatoasa.

Poti sa inveti mai multe citind, cumparand carti despre acest subiect sau discutand cu medicul diabetolog. Acesta te poate indruma si spre cursuri speciale, iti poate da materiale informative sau iti poate recomanda alti specialisti cu care sa discuti. De asemenea, poti gasi si alte persoane in aceeasi situatie cu tine, organizati in grupuri de suport.

2. Fa modificarile treptat

Atentie, se poate sa ai foarte mult de invatat in foarte putin timp. Cel mai bun sfat este sa tragi aer in piept si sa te apuci imediat de studiat. Si nu uita, daca ti se pare prea greu totul: cel mai rau este la inceput. Dupa un timp, lucrurile vor deveni rutina.

Cele mai importante sunt informatiile despre glicemie, dozele de insulina, masuratori si interventii de urgenta. Modificarile in stilul de viata se pot face treptat, pentru a evita o schimbare extrem de brusca. 

Pentru persoana cu diabet, dar si pentru tine, este deja destul de greu de facut fata diagnosticului. Schimbarea stilului de viata pas cu pas ii va oferi personei dragi timp pentru a digera informatia. Chiar si un copil, pus in fata injectiilor zilnice, simte ca viata lui s-a schimbat intr-un mod inspaimantator si se simte amenintat si debusolat.

Un tanar sau un adult cu un diagnostic de diabet zaharat de tip 1, care intelege ce inseamna o boala cronica, poate fi devastat. Dar, ca fiinte umane, suntem facuti sa ne adaptam la orice – pe masura ce trece timpul, ne schimbam si luam deciziile care ne ajuta cel mai mult in anumite contexte. 

3. Incurajeaza-l pe pacient sa se auto-ingrijeasca, dar nu il pisalogi

Exista o linie fina de demarcatie intre a verifica daca partenerul sau copilul tau si-a luat glicemia sau si-a facut injectiile si a-l pisalogi incontinuu: „nu uita sa...”, „ce ti-am zis sa...”, „cand ai de gand sa...” Desi scopul tau este unul bun si iti doresti sincer sa il ajuti pe cel drag sa se organizeze, efectul obtinut va fi cel invers: se va simti hartuit, sacait. 

Daca poti, explica-i celui drag ce „ti-ar placea sa faca”, nu repeta o cerere si, in cazul in care a uitat sau e prea obosit ori deprimat, preia intitiativa sa il ajuti, fara reprosuri.
Daca observi ca evita in mod repetat sa se auto-ingrijeasca, nu prelua tu aceasta sarcina. Mai bine vorbeste cu medicul sau cu asistenta medicala sa ii explice din nou importanta tratatamentului. De asemenea, poti vorbi cu un psiholog, pentru niste sedinte de terapie.

4. Poti lasa un copil sa se ocupe singur de diabetul sau?

Fara indoiala, copiii trebuie ajutati si supravegheati in managementul diabetului zahart de tip 1. Ei vor fi lasati sa devina autonomi doar pe masura ce cresc. Nu toti copiii sunt in masura sa se ocupe de diabetul lor pe cont propriu.

Da-i unui copil doar cate o sarcina o data, apoi lasa-l sa se ocupe de ea un timp, pana ce reuseste sa o stapaneasca in conditii de siguranta. Dupa ce i-a intrat in obisnuinta, ii mai poti da una.  De asemenea, trebuie sa fii gata oricand sa preiei inapoi anumite responsabilitati daca il vezi ca inca nu se descurca cu ele. Chiar si adolescentii au adesea nevoie de supravegherea parintilor ca sa ramana sarguinciosi si constanti in actiunile lor.

5. Faceti modificari impreuna

Un diagnostic de diabet zaharat inseamna o serie de modificari in stilul de viata al familiei. Bolnavul tau s-ar putea simti izolat daca vei face un regim special doar pentru el sau daca voi veti continua sa stati la televizor si pe el il veti trimite sa faca sport in camera.

Obiceiurile sanatoase in diabet sunt sanatoase pentru oricine, cu atat mai mult cu cat un caz de diabet in familie poate insemna risc si pentru copiii sau fratii celui afectat. Incepeti cu totii sa faceti sport, sa programati iesiri in aer liber, sa gatiti sanatos si sa cautati retete gustoase, care pot fi consumate si de catre cei cu diabet. 

6. Stabiliti obiective mici

O abordare pas-cu-pas este cel mai simplu mod de a face schimbari permanente in stilul de viata. Faceti lucruri mici, cum ar fi sa iesiti la o plimbare dupa cina. In diabet nu este indicat sa te culci imediat dupa ce ai mancat si de fapt nu este un lucru sanatos pentru nimeni. Plimbarea dupa masa poate imbunatati glicemia si gestionarea diabetului zaharat de ansamblu. 

De asemenea, dupa ce a trecut un timp de la fiecare schimbare, urmariti progresele facute, studiind planul glicemic.  

7. Lucrati impreuna cu personalul de specialitate 

Participa impreuna cu cel drag la intalnirile cu medicul si la orele de educatie despre diabet (in principiu, cel bolnav nu are de ce sa nu fie de acord, desi exista si persoane care se opun). Nu te teme sa semnalezi ce este in neregula sau sa pui intrebari daca nu intelegi ceva: doar asa il vei ajuta pe cel drag. Pe de o parte, astfel te asiguri ca medicul stie sa il ajute pe pacient, iar pe de alta afli mai multe si tu si satapanesti mai bine tratamentele. 

De multe ori medicii nu stiu ca pacientii lor au probleme cu luatul medicamentelor lor sau nu sunt in masura sa urmeze un plan alimentar, iar pacientii sunt adesea reticenti sa-si impartaseasca aceste „slabiciuni” cu medicul. Sau pur si simplu uita. O persoana din afara poate ajuta mult in acest sens: ea poate pleda pentru cel drag, poate fi „al doilea rand de urechi” care asculta si retine ce zice medicul si, apoi, bolnavul are incredere ca ia deciziile corecte. 

8. Cauta sprijin si pentru tine

Pentru a fi un bun insotitor in diabet, foarte important este sa ai grija si de tine. Poti cauta suport terapeutic sau pauze in care sa iti poti trage sufletul. Este foarte important ca si cel drag sa stie ca resimti stresul in egala masura ca si el. 

Ajuta foarte mult sa discuti si cu alte persoane care trec prin ceea ce treci tu: parinti de copii cu diabet sau parteneri ai persoanelor cu diabet insulino-dependent. Ideea ca nu esti singur te ajuta intotdeauna. In plus, vei afla lucruri utile si iti vei face, poate, chiar prieteni care iti pot intelege dilemele, spaimele si responsabilitatile.

9. Distribuie sarcinile si responsabilizeaza si alti adulti

Daca cel bolnav este copilul tau, impartaseste toate informatiile pe care le stii cu partenerul sau cu bunicii copilului ori cu cine are grija de copil in lipsa ta. Imediat dupa ce diabetul zaharat de tip 1 a fost diagnosticat, copilul sau tanarul este internat in spital, in sectia de Pediatrie sau de Diabet, eventual chiar la Terapie Intensiva.
Aici pacientul sau parintii copilului mic (mama, de regula) isi insusesc primele cunostine despre diabetul zaharat insulino-dependent: injectarea insulinei, prevenirea si tratarea hipoglicemiilor, alimentatia necesara si, eventual, notiuni privind adaptarea dozelor de insulina.

Fara aceste informatii nu te vei putea „descurca“ acasa. Chiar daca la „lectii” participi doar tu, dupa externarea din spital vei povesti si celuilalt parinte sau cuiva care te ajuta in cresterea copilului. Educatia lor, dar si a ta, va continua si dupa iesirea din spital si se va aprofunda. 

Oricum, pentru tine va fi important sa stii ca nu esti singurul „detinator al secretelor” si sa ai cu cine te sfatui. Important: daca se intampla ceva neasteptat, nu dati vina unul pe altul, ci invatati sa cautati solutii. 

10. Nu intra in panica

Oricat de bine ar fi controlat diabetul, probabil vor mai exista momente de spaima. O hipoglicemie poate aparea si daca in programul zilnic intrevin schimabri, spre exemplu intr-o zi de vacanta mergeti in parc iar copilul alearga dupa fluturi. Desi nu pare, copilul face mai mult efort decat de obicei si va trebui sa ii masori glicemia cu mai multa atentie. Daca intervin schimbari, nu intra in panica. 

Stapanirea de sine este importanta in situatiile de criza: trebuie sa poti aprecia daca e cazul sa folosesti o gustare dulce, glucagonul din kitul de urgenta, daca e cazul sa iti deranjezi medicul sau sa suni direct la salvare. Stapanirea de sine este salvatoare si iti va da si tie incredere ca vei putea controla oricand o situatie similara.

Surse: Asociatia Americana de Diabet (diabetes.org) si din materialul de educatie al Roche Diabetes Care Romania.

Inapoi la categorie

---

Ce faci daca cineva drag e diagnosticat cu diabet?

Cum sa iti ajuti copilul adolescent cu diabet

Copiii cu diabet zaharat de tip 1 la scoala

Cum abordezi greselile in ingrijirea copilului cu diabet